Turist in Vietnam si Cambodgia Catalin Dumitrache

Da, m-as intoarce in Vietnam. “De ce Vietnam?” Aceasta este intrebarea pe care mi-au pus-o multe persoane inainte sa plec. Le-am raspuns ca sunt intrigat de faptul ca toate tarile necunoscute ma atrag si pentru ca se afla in Asia, continent pe care il prefer pentru calatoriile de lunga durata. Acum cand ma gandesc la aceasta calatorie, stiu mai bine de ce m-as intoarce Vietnam.

Aici totul este motiv de uimire: te trezesti cufundat in haosul motocicletelor orasului, esti invaluit de privelisti ale campurilor de orez care te fac sa te simti mic, mananci delicios, treci dintr-un sat plutitor (Golful Halong) la cufundarea in atmosfera lenta si traditionala a unui oras precum Hoi An unde poti face cele mai bune achizitii din viata ta, vezi corpul imbalsamat al lui Ho Chi Minh, vizitezi scena razboiului trecand prin tunelurile din Cu Chi si bei o excelenta „cafea neagra cu lapte” intr-una dintre numeroasele cafenele din Ho Chi Minh City, ori cafea cu gheata in Hoi An sau de ce nu, binecunoscuta Egg coffee din Hanoi.

As incepe prin a mentiona ca, atunci cand turistul se decide sa ajunga prin aceste parti, trebuie sa stie ca aportul ghizilor locali constituie un beneficiu major, avand in vedere ca in multe locuri oamenii nici macar nu vorbesc engleza, si te trezesti mimand ceea ce vrei sa spui sau incercand sa te faci inteles in toate felurile posibile. Vietnamezii sunt, in general, de mare ajutor si deschisi turistilor. Viata lor se desfasoara pe strazi: mananca, se odihnesc in pozitia lor traditionala ghemuiti pe pamant in mijlocul trotuarelor, se tund pe strada, fac gimnastica in piata dimineata devreme ori ies seara in pijamale la o plimbare sanatoasa.

Iata-ne deci in Hanoi… de-a lungul calatoriei dintre aeroport si centrul orasului, ochii nostri devoreaza ceea ce ne inconjoara, totul pare atat de suprareal. Strazile sunt strabatute de un rau furibund de scutere pe care calatoresc un numar variabil de oameni, adesea insotiti de munti de marfuri dintre cele mai improbabile; toata lumea este plina de zorzoane din cap pana in picioare, in ciuda caldurii; multe cladiri par sa nu fie case, ci doar magazine foarte ciudate, total deschise in fata si pline de lumini si indicatoare redundante.

Cazarea noastra este situata in Cartierul Vechi si, cum nicio vizita in Hanoi nu poate incepe fara a explora mai intai Cartierul Vechi, am iesit de indata la o plimbare, dupa ce am efectuat check-in la hotel, prin inima batatoare a orasului si una dintre cele mai vechi zone ale sale: cu ai sai peste o mie de ani de istorie, ramane unul dintre locurile cele mai pline de viata si unice din tara. Districtul se intinde de-a lungul raului Rosu si raului mai mic To Lich. In secolul al XV-lea s-au stabilit aici cele 36 de bresle de artizani din Hanoi, fiecare pe o strada diferita (de unde si numele original de „36 de strazi”), adunata fiecare in jurul unui templu. Exista in total mai mult de 50 de strazi: Hang inseamna „bunuri” si de obicei termenul este urmat de numele produsului care era vandut in mod traditional pe strada respectiva. Asadar, multe strazi sunt impartite in functie de activitatile pe care numeroasele magazine din cartier le desfasoara de foarte mult timp, in unele cazuri chiar de secole! Vrei un exemplu? Hàng Mã este o strada in care, de cinci sute de ani, majoritatea magazinelor fabrica si vand produse din hartie. Pe scurt, in Cartierul Vechi aveti ocazia sa intrati in contact cu viata locala din Hanoi, unde micile magazine care dateaza din timpuri istorice si chioscurile traditionale de mancare stradala coexista cu dinamismul modern al cafenelelor la moda si al restaurantelor elegante. Astazi, aceste strazi nu mai indica activitatea principala, dar inca se caracterizeaza prin vanzarea unui articol specific precum elegantul Pho Hang Gai cu matasurile, broderiile, obiectele lacuite, picturi si arta papusilor de apa.

O oprire esentiala intr-o excursie in Vietnam este minunatul Golf Halong. Aici, este posibil sa uiti haosul tipic oraselor vietnameze si sa te pierzi printre culorile acestui golf frumos.

Golful Halong este un paradis natural situat in nord-estul Vietnamului, in Golful Tonkin, la cativa kilometri de granita cu China. Sosirea aici, dupa ce petreci cateva zile intr-un oras precum Hanoi, a fost magica: haosul, confuzia si zgomotul au facut loc culorilor incredibile ale acestui golf si sunetului marii. 

Imaginati-va mai mult de 3000 de insule iesind din apele de smarald, doar astfel va puteti face o idee despre frumusetea ei. In 1994 a fost declarat Patrimoniu Mondial Unesco. Halong inseamna „unde balaurul se scufunda in ape”: legenda spune ca insulele din golf au fost create de un dragon care a venit din munti si care, alergand spre coasta, a sapat vai si crevase cu coada; cand a plonjat in mare, zonele excavate de coada s-au umplut cu apa, lasand vizibile doar punctele cele mai inalte. Pe langa privelistile uluitoare, este, de asemenea, posibil sa vizitati cateva pesteri, sa inotati, sa pescuiti sa faceti plimbari cu kayak si sa faceti excursii in Parcul National Cat Ba.

Iata ca a sosit momentul sa va povestesc despre frumosul Hoi An, orasul lampioanelor. Acest orasel situat in centrul tarii, la cateva ore cu autobuzul de Huè, cu culorile sale minunate, este cu siguranta cel mai magic si reprezentativ loc pe care l-am vizitat in Vietnam. Desi orasul este destul de mic, chiar are multe de oferit.

Motivele pentru care fermecatorul Hoi An atrage o multitudine de turisti sunt numeroase. In primul rand, centrul sau istoric, traversat de raul Thu Bon, este o adevarata bijuterie, atat de mult incat, in 1999, a fost declarat Patrimoniu Mondial de catre Unesco. Intr-adevar, trecutul lui Hoi An ca important centru portuar a lasat in urma o vasta mostenire arhitecturala, formata din case ale comerciantilor japonezi, temple chinezesti, case si depozite de ceai.

Hoi An este renumit si pentru lampioanele sale frumoase, care lumineaza strazile din centru si raul: mai presus de toate, seara, de fapt, mii de lumini colorate creeaza o atmosfera magica cu adevarat incredibila pe strazile din centru. Ajungand in oras seara, nu ai cum sa nu te indragostesti la propriu de acest oras. Atmosfera pe care o respiri mergand pe strazile centrului este cu adevarat mirifica.

Este adevarat ca, in comparatie cu alte orase din Vietnam, poate, Hoi An se prezinta ca fiind mai turistic si mai putin autentic, dar culorile felinarelor, barcile colorate care populeaza raul si cladirile specifice locului il fac un loc unic, care nu poate lipsi de pe lista unei vizite in Vietnam. Strada este teatrul vietii sociale: aici oamenii muncesc, mananca, se joaca si, mai exact, se desfasoara piata. Cosurile cu produse sunt asezate direct pe beton, iar vanzatorii sunt ghemuiti pe scaune minuscule la nivelul marfurilor lor: efectul este cel al unui covor foarte colorat, plin de umanitate. Sunetele unei limbi necunoscute, trosnetul scuterelor reverbereaza fara ragaz in interiorul si in afara noastra. Viata rezoneaza pe strazi si poate fi perceputa cu toate cele cinci simturi. Cand se lasa intunericul, acele mii de lampioane colorate se aprind si decoreaza raul, care, nuantat cu reflexele luminii, creeaza o atmosfera cum mentionam mai sus, cu adevarat magica.

Din Hoi An ne-am indreptat catre Huè; acest oras, care se afla pe malul Raului Parfumului, este un loc plin de istorie, pe care spatiile mari il fac usor de vizitat. Situat in partea centrala a tarii, intre Hoi An si Danang, Huè este probabil unul dintre orasele cele mai subestimate din Vietnam. Adesea exclus din itinerarii din lipsa de timp, in realitate, cel care a fost capitala nationala din 1802 pana in 1945 este unul dintre locurile cele mai interesante si mai evocatoare pe care le-am vazut in timpul calatoriei noastre.

De fapt, sunt atat de multe lucruri de vazut in Huè si in imprejurimi. In oras se pot admira comori artistice si culturale precum Cetatea antica (Citadela), in interiorul careia se afla Orasul Imperial si ramasitele Orasului Interzis, si pagoda Thien Mu; in timp ce, pe dealurile din jurul lui Hué, se pot vizita mormintele imparatilor, cea mai extraordinara mostenire a dinastiei Nguyen. Noi am vizitat mausoleul lui Kai Dinh, care este o sinteza a elementelor vietnameze si europene. Exteriorul este acoperit cu beton innegrit, ceea ce contribuie la crearea unei atmosfere gotice. O prima scara duce la curtea de onoare, unde stau de paza mai multe randuri de statui de mandarini. Urcand apoi alte trei etape, se ajunge la cladirea principala, ale carei interioare sunt decorate cu mozaicuri colorate. In schimb Pagoda Thien Mu este cel mai cunoscut si mai popular templu din Huè. Situata pe un deal ce se afiseaza la Raul Parfumului, la 4 km distanta de Cetate, domina peisajul din jur. Turnul octogonal inalt de 21 m, Thap Phuoc Duyen, a fost construit sub domnia imparatului Thieu Tri. Fiecare dintre cele sapte etaje ale sale este dedicat unui Buddha.

Din pacate, orasul Huè a fost puternic bombardat de aviatia americana si, cu aceasta ocazie, majoritatea cladirilor sale istorice au fost deteriorate sau distruse pentru totdeauna. Dupa bombardamente, Orasul Imperial a fost lasat in stare de neglijare timp de aproximativ douazeci de ani, iar lucrarile de restaurare au inceput abia dupa ce UNESCO a declarat orasul Patrimoniu Mondial in 1993.

Cei care viziteaza Huè nu ar trebui, totusi, sa se astepte sa vada doar situri istorice. In afara zidurilor Cetatii, te vei afla in fata unui oras tipic vietnamez, aglomerat si confuz, cu zone special amenajate pentru turisti, care seara prind viata cu baruri zgomotoase, magazine de suveniruri si muzica tare.

Calatoria noastra in Vietnam s-a incheiat la Ho Chi Minh, o metropola uriasa din sudul Vietnamului, renumita pentru rolul sau cheie in razboiul din Vietnam. Cunoscut anterior ca Saigon, Ho Chi Minh este un oras a carui mostenire culturala se amesteca cu uratenia modernizarii rapide.

Sosind in acest oras, totusi trebuie sa mentionez ca, desi mi se parea un mare haos in Hanoi, aici primul impact este devastator, scuterele trecand peste tot, claxonand fara motiv, pare un infern, din fericire este tare bine ca te stii in siguranta in autocar. Nu este posibil sa nu observi aceste motoscutere care suiera peste tot, chiar si pe trotuare, ceea ce nu face din acesta un oras usor de vizitat, insa dupa ce am experimentat turul cu Vespa, mi-am mai schimbat parerea si recomand tuturor, indiferent de varsta, sa incerce o astfel de experienta aici, in Saigon. Este modul cel mai simplu de a descoperi nenumaratele fatete ale acestui megalopolis.

A doua zi turul a inceput, cu obiectivul din afara orasului: am vizitat tunelurile Cu Chi, folosite de gherilele Viet Minh si Viet Cong. 

Intr-o alta zi, cei care ajung in Ho Chi Minh si dedica cel putin cateva zile pentru vizita, pot face o minicroaziera in Delta Mekong. Pe traseul catre zona de imbarcare pentru minicroaziera pe Mekong, am remarcat Pagoda Vĩnh Tràng, care a fost recunoscuta de guvernul vietnamez ca o relicva istorica si culturala nationala in 1984 si este una dintre cele mai mari atractii turistice ale Deltei Mekong astazi. Culorile usor pastelate ale cladirilor contrasteaza frumos cu cerul albastru stralucitor, dar daca se intampla sa vizitezi intr-o zi ploioasa, ceata adauga o calitate incantatoare templului. Iar daca ploua cu soare, pagoda Vĩnh Tràng tot este o vizita obligatorie pentru calatorii in Delta Mekong.

Pe scurt, despre gastronomia vietnameza… Pe strazile si bulevardele tarii turistul este impresionat de vanzatori ambulanti care servesc supe complicate, kebab-uri delicioase, sarmalute tentante si unii dintre cei mai gustosi taitei (din orez, desigur) pe care ii veti manca in toata viata. Bucataria vietnameza este foarte buna, chiar daca bucataria thailandeza este mai cunoscuta in Occident, si asemanatoare in anumite privinte. 

Pentru mine a fost cu adevarat o calatorie iluminatoare, care a deschis granite incomensurabile viziunii mele despre umanitate si diversitatea ei, o experienta profund semnificativa, care m-a umplut de frumusete.

M-as intoarce in Vietnam sa-l vad din nou pe marele Buddha Zambitor, sa imi mai fac haine splendide facute la comanda in Hoi An, sa petrec ore intregi observand viata care se petrece in piete, asa cum am facut-o in cele 2 tururi “pline de viata”, asa cum le-am denumit, cu Jeep-urile Gaz in Hanoi si moto Vespa in Saigon, sa rad cu pofta pentru ca eram atat de pitoresc atunci cand nu ma puteam face inteles nici macar in engleza, sa infrunt Muzeul Razboiului cu marturii dure care te pun pe ganduri si sa port traditionala palarie vietnameza, Non La, pentru ca e prea cald... si as putea continua cu multe alte argumente.

Desi timpul petrecut in Cambodgia a fost mult mai scurt, aceasta este una dintre zecile de tari pe care le-am vizitat si care imi va ramane mereu in inima. Atatea contraste, atata saracie, dar mai presus de toate, multa frumusete.

Siem Reap este un orasel micut unde cu usurinta se remarca frumusetea ochilor lucizi si patrunzatori ai multor copii desculti de pe strada, adaugand apusurile de soare spectaculoase si o arhitectura coloniala franceza eleganta si rafinata. La care se adauga, evident, templele de la Ankgor Wat, care te lasa cu gura larg deschisa pret de momente bune, mai ales daca surprinzi un rasarit de soare cu o vibratie deplina a cromaticii culorilor locului.

Maretia si intinderea vasta de pamant care alcatuiesc templele Angkor din Cambodgia, una dintre minunile lumii si sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, reprezinta o vizita obligatorie cel putin o data in viata.

Pentru a le vizita, ai nevoie de cel putin trei trasee diferite, pline de sudoare si efort (asta intrucat am nimerit in cea mai calduroasa zi de-a lungul acestui itinerar, circa 36 de grade), dar in cele din urma te vei simti multumit ca ai avut o experienta extraordinara pe care fiecare calator trebuie sa o traiasca.

In general, toate traseele pentru a ajunge la temple se gasesc de-a lungul potecilor care urca constant; dar atunci este pur si simplu spectaculos sa observi dialogul dintre arhitectura antica si natura luxurianta care aproape pare sa le protejeze. Totul se desfasoara in liniste, itinerarul este presarat cu copaci, radacini mari si pietre uriase care uneori te obliga sa faci drumul in zig-zag. Traseele sunt potrivite pentru toate tipurile de persoane deoarece nu necesita o conditie fizica mare pentru a urca drumurile intre temple.

Fa un pas mii de ani inapoi in timp si te vei minuna de splendoarea uneia dintre civilizatiile majore din Asia. Vei fi uimit de arhitectura magnifica planificata in timpul Imperiului Khmer.

Monumentele vizibile au toate un caracter religios deoarece cladirile comune (exista cel putin 80 de constructii in zona plus temple minore) inclusiv resedinta regala au fost construite din materiale perisabile precum lemnul si au reusit sa supravietuiasca doar cateva ramasite.

Aceasta a fost cu siguranta o calatorie pe taramuri pline de mistere si legende, in care bogatia acestor locuri este determinata de povestile care le disting si care le fac un taram al farmecului ascuns intre orase si peisaje. Pe parcursul calatoriei, am fost insotiti permanent, pana la incheierea acesteia la Siem Reap, de miturile marilor imperii pierdute care par sa traiasca inca. Trebuie sa fiti adevarati calatori pentru a-i putea intelege toate nuantele si pentru a va lasa vrajiti de intinderile sale nemarginite.

SIN CHAO